Vinars...De Acasa, doar pentru prieteni

A venit toamna cu ploi și frig pătrunzător... Brrr! Vremea rece de afară te îndeamnă la povești spuse la gura sobei. Într-o după-amiază ploioasă, îți aduni prietenii acasă și la finalul unei mese cu arome și mâncăruri rafinate îi servești cu Vinars de Bârlad, un produs  De Acasă. Dintr-odată, atmosfera devine caldă, relaxantă și te îmbie la povești...

Astăzi vom spune, pe scurt, istoria acestei băuturi care, potrivit legendei, s-ar fi născut din greșeală...
Cognac, brandy, vinars, distilat din vin - denumirile unei băuturi care se adresează celor care apreciază gustul rafinat, dar ale cărei calități impresionante pot fi descoperite și de neinițiați, deopotrivă.

Distilatul de vin are rădăcinile adânc infipte în istorie: primele băuturi distilate apar prin Babilon și se consacră în Grecia Antică și Imperiul Roman.

Povestea acestei băuturi începe în secolul al XII-lea când Armagnacul (produs în regiunea Gascogne) este menţionat în unele documente, fiind astfel cea mai veche băutură distilată din vin din Franţa dar şi din lume. Tot în Franţa ia naştere şi cognacul, băutură alcoolică tot din vin, în  regiunile Charente şi Charente-Maritime (aprox. 130 km la nord de Bordeaux). Apreciata băutură se produce în această zonă încă din 1549, dovadă fiind un document care precizează existenţa a „patru butoiaşe pline cu rachiu.”

Vinul ars, cu toate versiunile sale, apare ca atare abia în secolul al XIV-lea, mai întâi ca metodă de eficientizare a transportului și de evitare a taxelor, aplicate la acea vreme la volumele transportate, nu la tăria alcoolică. Ideea era că, odată ajuns la destinație, vinarsul va fi completat cu apă, pentru a obține băuturi asemănătoare vinului. Comercianții au constatat însă curând că unele elemente aromatice sunt distruse complet în timpul distilării, iar altele noi se nasc. În plus, a fost o problemă de timp până să se descopere virtuțile îmbătrânirii în butoi a vinarsului, care transformă miraculos un trotil puternic alcoolizat într-o băutură fină.

Cei care vor face cunoscută această băutură sunt comercianţii olandezi, care achiziţionau vin din regiunile Champagne şi Borderies şi observă că acesta suferea modificari pe timpul transportului. De aceea, hotărasc să-l distileze şi-i dau un nume sugestiv: brandwijn (în traducere - vin ars), de unde derivă şi cunoscutul brandy.

Pe teritoriul României, băuturile alcoolice au o istorie îndelungată, întrucât prima menţiune a cazanelor folosite pentru fabricarea distilatelor datează din 1332. Cronicile din Evul Mediu amintitesc de ospeţe unde este menţionată, printre delicatese, şi tăria de vin, adică vinarsul.

Vinars se numește o băutură alcoolică tare, cu o concentrație de alcool etilic de minimum 37,5% și de maximum 86% vol, obținută prin învechirea, peste 3-5-7 ani, a distilatelor de vin în butoaie din lemn de stejar.

Denumirea este originară din Transilvania, unde a apărut din denumirea germană Weinbrand, cuvânt care este compus din cuvintele vin + ars. În Transilvania, cuvântul "ars" înseamnă și "distilat", adică supus încălzirii în alambic.

Prin extensie, cuvântul vinars denumește și o băutură obținută prin diluarea cu apă a alcoolului etilic rectificat sau prin distilarea sucurilor dulci fermentate, de fructe (borhot) sau de struguri (boască, ceea ce rămâne după stoarcerea mustului din struguri), fiind sinonim cu termenul rachiu, folosit preponderent în Vechiul Regat.

Un alt sinonim este brandy, o prescurtare de la termenul englez brandywine, provenit din termenul olandez brandewijn, cu același înțeles ca și termenul german.

Din anul 1971, distilatul de vin invechit obtinut in Romania capata denumirea de Vinars.

Tehnologia este simpla si consta din distilarea vinului pana la o tarie alcoolica de 60 de grade. Concentratia de alcool a vinului este de aproximativ 11 - 12 grade.

În Romania producția distilatelor de vin este consemnată pe la începutul secolului XX, însă băuturi care să se apropie de calitatea Cognac-ului, încep să se fabrice în anii ’60, odată cu importul primelor instalații performante de distilare.

Legile vinarsului

– distilatul se face exclusiv din vin, la o tărie maximă de 94,8% volume alcoolice. La produsul finit poate fi adăugat alt distilat de vin, în procentaj de maxim 50% din volumul total.

– trebuie să conțină substanțe volatile în porporție de minim 125 de grame la hectolitrul de alcool 100% , iar acestea trebuie să fie obținute exclusiv din materialele brute folosite la fabricație;

– conținutul maxim de alcool metilic trebuie să fie sub 200 de grame la hectolitrul de alcool 100%;

– tăria alcoolică minimă este de 36%;

– este interzisă cu desăvârșire adăugarea de alcool, diluat sau nu;

– este interzisă cu desăvârșire adăugarea de arome, în afara metodelor de producție tradiționale;

– singurul adaos permis este cel de caramel, pentru obținerea culorii dorite.

Cum se bea vinarsul

Pentru a aprecia calitățile unui vinars, se procedează în mod identic ca la băutura originală, cognac. Vinarsul se consumă la temperatura camerei, care este de circa 18° C. Se toarnă în pahare speciale, incolore, cu picior și cu gura îngustă. Astfel aroma se concentrează și poate fi simțită mai puternic. Paharul se rotește ușor și se ține între palme pentru a-i mări temperatura. În acest mod se eliberează parfumul vanilat înmagazinat în perioada de învechire în butoaie de stejar. Sticlele de vinars nu se depozitează la temperaturi mai mici de 10° C. Se servește în totdeauna după masă, nefiind un aperitiv. Vinarsul, ca și coniacul, capătă proprietățile speciale doar în contact cu lemnul de stejar; perioada cât a stat în sticlă nu influențează calitatea acestuia.

În zilele reci, invitați-vă prietenii la un pahar de Vinars de Bârlad, băutura De Acasă.